O rochie frumoasă, galbenă, ce încă ieri o purta mama,
rămăsese aruncată pe un fotoliu – acolo se aduna
toată lumina și tăcerea. Iar periuța ei de dinți,
când am intrat în baie,
creștea, creștea, creștea, umplea oglinda toată.
Cum ieșeam pe ușă, mi-a zgâriat genunchiul.
M-am temut să nu cumva să m-apuce de rochie,
să mă țină închisă-n baie, să văd în colț plasa fratelui meu
cu care alerga după fluturi când era mic.
Atunci m-am apropiat de oglindă și am încercat,
pentru prima oară, să-mi vopsesc buzele cu acel fard
secret și sacru al mamei.
Pe buzele mele s-a întins un apus de soare frumos și pocăit
– o lucire roșie întristată.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, filtrate prin obiecte și spații încărcate de semnificație. Gesturi simple, precum folosirea fardului mamei, devin ritualuri de conectare cu trecutul și cu figura maternă.