Iannis Ritsos – Hrysothemis – O Rochie Frumoasă

O rochie frumoasă, galbenă, ce încă ieri o purta mama,rămăsese aruncată pe un fotoliu – acolo se adunatoată lumina și tăcerea. Iar periuța ei de dinți,când am intrat în baie,creștea, creștea, creștea, umplea oglinda toată.Cum ieșeam pe ușă, mi-a zgâriat genunchiul.M-am temut să nu cumva să m-apuce de rochie,să mă țină închisă-n baie, să văd … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Hrysothemis – Toate Se Topiseră

Toate se topiseră-n lumină. Doar un nor albzăbovea liniștit peste colină, uitându-se într-altă parte –am observat-o și pe asta. (Straniu să vezicu atâta precizie – și cu beatitudine chiar, în astfel de clipe).Întorcându-ne acasă,ne-a întâmpinat mirosul de țelină, morcovi și cartofi fierți.Am mâncat supărați, cu mișcări lente, înciudate.Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos – Elena – Te Văd și pe Tine

Te văd și pe tine cu chipul uluit, nedumerit, deformatde mișcările lente ale apei negre – chipul tău lățindu-seori lungindu-seîn dungi galbene. Părul ți se ridică mișcându-seca o meduză răsturnată. Dar după aceea spun:„e doar o piatră,una măruntă, prețioasă”. Atunci negrul tot se reduce,se usucă și se fixează locului într-un mod minuscul – îl simtaici, … Citește mai mult