Prin calde adieri de vânt
Merg ca o frunză legănată
Ce pică ușor pe pământ
Durerea vreau s-o las uitată.
Mă poartă melancolic gândul meu
Ce numai ție-ți aparține
Și dominat de chipul tău
Mă duce pe căi străine.
Aș vrea la tine să vin
Dar în zadar eu merg
Drumul îmi pare străin
Pe calea lui mă pierd.
Uite așa zilele se scurg
Și nopțile în care la tine am visat
Dac-ai fi aproape, să nu-ți mai ascund
Că te iubesc, cum n-am iubit vreodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de melancolie și dorință față de o persoană iubită. Naratorul se simte pierdut și dominat de gândul acestei persoane, tânjind după apropiere și mărturisirea iubirii.