Te-am avut și te-am pierdut, dar tot mereu te caut
Rătăcesc prin întuneric și frumusețe-ți laud
Vorbind singur cu cerul, cu stelele și luna
Tu ai fost o zână, cu fața cum nu e una.
Te regăsesc în vis, tu cu mine nu ești
Coborând la geamul meu din astrele cerești
Cu strălucirea lunii pe chipul tău apari
Cu zâmbetul tău dulce în visul meu apari.
De mine ești departe, dar sentimentul meu
În inimă arde, singur mi-este greu
Uneori te simt aproape, simt flacăra ochilor tăi
Cum arde în adâncuri, în formă de văpăi.
Când mă trezesc zâmbind din visul meu dulce
Tu te stingi ușor și inima îmi plânge
Aș vrea să te ating, dar nu te mai zăresc
Ești doar un vis și totuși… te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire pierdută, regăsită doar în vis. Naratorul se simte singur și trist, incapabil să atingă sau să rețină persoana iubită în realitate, dar continuă să o caute în amintiri și în lumea viselor.