La pas pe clape-n iad, mi-ai luat privirea-n iad
Mi-ai rupt ficatul-n iad, mi-am spart plămânii în iad
Sănătatea-i în iad, am sufletul blocat,
Sânge pe jos în iad, și-aici cu voi sunt praf.
Rămân cu ultimele rânduri din scrisori sub felinar
Și voi citi în ciuda nopții, cu un gust dulce-amar
Un ultim dar, lucrez la el, încă-l prepar
Și-n caz contrar, voi reveni să te repar.
Dar cât să scriu? C-aș da mai mult dar corpul meu epuizat
Pornește alarmele să tac, și-s nevoit să mă desfac
Să mă reglez, mă cos la loc și repornesc
Și-ncă trăiesc, dar m-am trezit și-ncă visez.
Doar pentru că nu ai tu aripi de-asta-i vrei tu morți?
Îmi instalezi durerea-n corp doar ca să arăți că poți
Consider bun ce desconsideri, vina mea că-s încă aici
Puteam să fiu papă de mult, dar noi ne-am înțeles de mici.
Și dacă am vrut să fie bine, de ce îmi cer eu scuze
Nu-i nevoie, și-s ca-n piață când tre’ să aleg muze
Mi-ai dat imagini clare când eu le-aveam difuze
Și am văzut că tu ai stat de fapt când sufletul trecuse.
Am dat tot ce-am putut și mă oftic c-a fost totul-n zadar
Eu mi-am pictat pereții minții deși nu-s zidar
Norocul l-am muncit din greu că-s inutil la zar
Și-am un bazin de visuri, dar vezi tu n-am pahar.
Și-am zis să-mi bag pla-n tot, și am jurat că nu mă-ntorc
Imaginează-ți că sunt mort și-l am pe zetsu-n corp
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de suferință și deznădejde, cauzat de trădarea și durerea emoțională. Naratorul se simte blocat într-o stare de iad personal, incapabil să scape de ciclul vicios al durerii și dezamăgirii.