Hodi – Soluții

Mi-accept destinul ca Zabuza
Și-ngenunchez învingător
Când știu că am fost călăuza.
Care-ți e scuza?
Pe unde ești?
Cu cin’ ți-o arzi?
Tot timpu’ am căutat soluții
E timpul să renunț la ași.
E timpul să renunț la falși,
Că-mi tot mănâncă pașii,
Lumea tot întreabă:
„Hodi, nu mai scoți, te lași?”
****, am zis de multe ori:
Ce rost mai are să pictez
Când viața n-oferă culori,
Da’n schimb oferă nori.
Să nu vorbim nici de valori,
E țara-n care-i plin de scriitori
Și unii se dau chiar superiori.
Inferiori în ochii mei
Dăm un respect la muncitori,
Că nu în toate grădinile o să găsești flori.
Și-o să rămân în întuneric cu un scop sincer,
Că stelele nu se observă Când e lumină pe cer.
Deci, o să tac din gură, man
Și-mi văd de treaba mea și trag
Și-am să trec peste ce zic
La fel cum trec peste orice prag.
Sătul de liniște, tot tac
Sătul de lupte, tot atac.
Nu duc lipsă de fete noi,
Că am destule măști în sac.
Și-asta înseamnă c-o să atrag
Atâția proști ce cred că-i plac,
Nu sunt un om prea calculat
Cu toate că sunt adunat.
Mă simt coșmar
Chiar dacă-mi spui că mă visezi,
Și dacă vrei un loc în suflet
Trebe să mă operezi.
Recomand să mergi pe vârfuri,
Că nu ai vrea să eliberezi
Ceva ce nu ai fi în stare
Mai târziu să controlezi.
Am trecut de la caiet
Să scriu text pe papirus,
Gata cu lumea asta!
În lumea mea sunt lord ca Beerus,
Infectat de-un virus.
Lupt singur în ciuda perechii,
I-aș mânca pe toți
Că tot am pofta lu’ Kaneki.
Dacă vrei să fie bine, bine.
Iar dacă nu, să-mi fie mie.
Sunt destul de încărcat,
Dar nu cu energie.
Oricât de mort e peisaju’
Rămâne culoarea vie,
Dacă vii cu alb la noapte
Când lumina n-o să fie.