Dragostea e înmormântarea inimilor
Și o odă pentru cruzime
Când îngerii plâng sânge
Pe florile aproape înflorite ale maleficului
Înmormântarea inimilor
Și o scuză pentru milă
Când dragostea e o armă
Separându-mă de tine.
Ea a fost soarele care strălucea peste
Mormântul speranțelor tale
Și viselor atât de firave
El era luna pictându-te
Cu strălucirea sa atât de vulnerabilă și palidă.
Dragostea e înmormântarea inimilor..
Ea a fost vântul care aducând
Toate problemele și fricile
Pe care el de ani încearcă să le uite
El a fost focul neliniștit și sălbatic
Și tu ai fost ca o molie pentru acea flacără.
Sigilul eretic, dincolo de divinitate
O rugăciune spre un zeu care e surd și orb
Ultimele ritualuri pentru sufletele în flăcări
Trei cuvinte mici și o întrebare: de ce?.
Dragostea e înmormântarea inimilor..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și distructivă, comparând dragostea cu o înmormântare a inimilor. Versurile explorează suferința, pierderea și cruzimea inerente unei astfel de relații, unde speranțele și visele sunt spulberate.