Doi ochi, sclipesc,
Ca luna strălucesc
În ei, găsesc,
Iubirea ce-o visez
Doar flori frumoase, o lume nouă,
Luminoase și pline de rouă
Ce frumoase sunt serile în doi,
Simt avalanșă de iubire peste noi.
Iubesc să te privesc,
Ador să te visez,
Nu mă mai regăsesc,
Și tot ce vreau, e..
Să cadă ploaia peste umerii mei,
Să cadă soarele în ochii ei.
Să lăsăm natura să ceară..
Să fie mereu vara. [x2]
Privesc, spre cer
Să te găsesc în el
Și te găsesc într-un alt univers
Soarele dintre noi zâmbește clar
Mi se face puțin cald dar eu pe tine te caut, te vreau
Și te găsesc, sau mi se pare
De mi se pare..
Iubesc să te privesc,
Ador să te visez,
Nu mă mai regăsesc,
Și tot ce vreau, e..
Să cadă ploaia peste umerii mei,
Să cadă soarele în ochii ei.
Să lăsăm natura să ceară..
Să fie mereu vara. [x2]
Să cadă roua peste umerii mei..
Și razele pe pieptul ei..
Să ne-așezăm pe cearșaful alb..
Să ne mângâie nisipul cald..
Știi că numai tu poți schimba oricând.. Din toamnă primăvara
Din iarnă-n vară.
Să cadă ploaia peste umerii mei,
Să cadă soarele în ochii ei.
Să lăsăm natura să ceară..
Să fie mereu vara [x2]
Să cadă ploaia peste umerii mei..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și idealizată, comparată cu frumusețea și căldura verii. Naratorul își dorește ca această stare de fericire și iubire să dureze veșnic, invocând elemente ale naturii pentru a susține această dorință.