Pe-aceste stânci clădim acum
Lăcașul hărăzit
Celui de-al treilea Testament; –
Calvarul s-a sfârșit.
Pierit-a îndoitul chip
Ce-atâta ne-a-nșelat –
Al trupurilor chin prostesc,
De-acum a încetat.
L-auzi pe Dumnezeu vorbind
Din mări, cu glasuri mii?
Și vezi deasupra-ți strălucind
Luminile lui vii?
Îl afli-n bezne și-n lumini –
Căci Dumnezeu e viața.
Și-n sărutarea noastră e –
Și-ți luminează fața.
Sensul versurilor
Piesa descrie construirea unui nou lăcaș spiritual, depășirea suferinței și găsirea divinității în toate aspectele vieții. Dumnezeu este prezent atât în întuneric, cât și în lumină, și în conexiunile umane.