Nu te teme că trăda-voi
Lumii dragostea-mi senină,
Când de farmecul tău gura
Cu metafore mi-e plină.
Sub un crâng de flori, dosită,
E-ntr-o bună-ascunzătoare
Orice taină-nmugurită,
Orice tainică dogoare.
Ies din flori scântei suspecte?
Nici o teamă să nu-ți fie:
Nu cred oamenii-n iubire –
Și le iau drept poezie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și sinceră, ascunsă de ochii lumii. Vorbitorul își asigură persoana iubită că sentimentele lor vor rămâne secrete, protejate de neîncrederea generală în iubire, fiind interpretate drept simple metafore poetice.