Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să mă ascund n-am unde..
Nopți de veghe reci și fără lună
Rătăcesc pierdut în gânduri de humă
Ochii-mi sunt sparți de atâtea lacrimi suspine,
Se uită străini din oglinzi la mine..
Se uită străini din oglinzi la mine..
Străin de mine
Străin de tot
Ascuns de moarte, simt că nu mai pot
Percep iluzii, iluzii deșarte, din cuvinte oarbe, oarbe și moarte..
Din cuvinte oarbe, oarbe și moarte..
Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să m-ascund n-am unde..
Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să mă ascund n-am unde..
Văd fugind, din mine fugind
Urăști frânturi din trecut spre trecut
Ascult doar tăceri fără fond și final
Auzind doar un gând rătăcit și banal,
Și ascult doar tăceri fără fond și final.
Auzind doar un gând rătăcit și banal
Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să mă ascund n-am unde..
Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să mă ascund n-am unde..
Ziua piere-n noapte, noaptea naște zi
Doar vise și șoapte rămân pentru cei vii
Ziua naște monștrii, noaptea îi ascunde,
Iar eu în urma sorții să mă ascund n-am unde..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de alienare și singurătate profundă. Protagonistul se simte străin de sine și de lume, prins într-un ciclu nesfârșit de suferință și căutând un refugiu imposibil.