Lasă noaptea să moară
Lasă Zeii să strige.
Lasă dracii să urle.
Lasă-mă şi pe mine
Undeva unde nu
Mă mai poate găsi nimeni
Undeva unde să nu
Te mai văd nici pe tine
Cu cine să mă lupt?
Când pierd împotriva mea, muzo?
Mă minţi, nu mă-nţelegi
Amăgire profundă..
Câte jertfe ţi-am dat
Iar tu doar gânduri murdare
Când îngeri se joacă
Cu noi fără teamă
Doar pentru faptul
Că venim de niciunde
Doar pentru faptul
Că murim în secunde
De ce te prefaci?
Că nici nu exist pentru tine?
Când vieţile noastre
Au fost mereu colegate
Una de alta
Şi soarta pe care
Doar tu mi-ai ales-o
Are la bază
O singură viaţă
Iar când te voi scufunda
Să te ucid în apă
Obligat fiind
De raza lui Hades
Care e mai întunecată
Decât blestemele tale
Vom muri împreună
Doar fiindcă te-am scris
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară și o trădare profundă, posibil din partea unei muze sau a unei forțe creatoare. Vorbitorul se simte manipulat și sacrificat, anticipând un final tragic și inevitabil, pecetluit de o soartă implacabilă.