La tine-i noapte, la mine-i zi
Și amândoi vrem să ne distingem
Fac pași în somn, în poezii
Pretind și eu că sunt pretutindeni.
Ca tine, de-altfel, nu mă uit
La tot ce-mi stă în calea multă
La fel ca tine nu ascult
De lumea care pentru mine-i mută.
Sunt tot mai eu și tocmai tu
Am fost chemat de nechemare
Tu spui că-s eu, eu spun că nu
Iar când eu plec, tu-mi ieși în cale.
Ce suntem noi sau ce sunt eu?
Când eu adorm, tu te trezești
Când te trezești, eu vreau să dorm
Iar când nu vreau, tu ațipești
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă marcată de dualitate și contradicții. Cele două entități par să existe în stări opuse, creând un ciclu continuu de apropiere și distanțare, somn și veghe, definind o luptă pentru identitate.