Te-am căutat sute de ani
Nu te-am găsit fiindcă te-aveam
Acum poți să dispari
Taman.
Prin mii de ierni și mii de veri
Trecut-ai dincolo de ieri
Prin noul azi, prin pașii tăi
Când te-ai topit în seri.
Te-ai îmbrăcat în negru-mat
Tu corp de lut, suflet de șah
Sclipeai cel mai frumos în larg
Încă sclipești.
Dar te scufunzi neîncetat
Prin lacrimi dulci și neapărat
Zâmbești așa de trist
În ochii mei.
Iar eu te las, te las, te las
Să stai așa și să privești
În fața ta nu a rămas
Nimic, nu vezi?.
Iar tu, te văd, încă trăiești
Și crezi că sunt în fața ta
Te minți în van, te minți, greșești
Nu mai e nimenea
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare îndelungată și realizarea amară că ceea ce căutăm era deja pierdut. Vorbitorul se confruntă cu iluzia prezenței cuiva, acceptând în final dispariția acestei persoane.