Îmi pare rău că te-am pierdut
Erai atât de bună.
Când te priveam mă-ndrăgosteam
Și îmi scăpai din mână.
Te atingeam chiar peste tot
Te întorceam pe-o parte
Te pipăiam ușor, ușor
În fiecare noapte.
Și erai goală uneori
Până ce te-ntorceam
Iar eu credeam că mă omori
Că nu mai rezistam.
Te-am pus în pat cum am putut
Vrând să te rup, se știe.
Dar iartă-mă că te-am pierdut
Tu dragă poezie
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea poeziei, personificată ca o iubire. El își amintește de momentele intime și de lupta creativă, recunoscând că a vrut să o transforme, dar regretă că a pierdut-o.