Eu nu te văd, tu mă auzi
Eu te găsesc, tu te ascunzi
Ramâi acolo, nu pleca
Dar fugi fără să poți mișca..
Și părul tău, ce-a devenit?
Că mulți în el s-au sprijinit
Până ce suflu l-au pierdut
Îți place să te joci urât..
Mi-ai spus în vis ce-am vrut s-aud
Poate că nu.. poate mai mult
Și-n schimb ai vrut să te desprind
Să umbli liberă, poftim.
A fost un schimb, într-adevăr
Ia-ți versurile înnapoi
Acum vreau doar să te-nchid
În rama din tablou cu noi.
Tu nu te vezi, fiindcă tu nu
Tu nu apari în ochii lor
Rămân doar eu, aici atât.
Îmi pare rău, trebuie să dormi.
Covor din glasul tău făcui
Într-adevăr, te-am folosit
Dar tu deja te joci cu noi
Îmi pare rău, acum te-nchid.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și obsesivă, în care naratorul încearcă să controleze și să închidă o altă persoană, posibil din regret sau incapacitate de a accepta despărțirea. Versurile sugerează o luptă internă și o recunoaștere a faptului că ambele părți au fost implicate într-un joc distructiv.