Să înconjurăm pe munte
Măcar încă 5 minute
Să ne regăsim pe noi
În timp ce găsim mai multe
Să iert stelele din mare,
Și să mă feresc de cer
Să-mi iau grija de la minte
Că nu duce nicăieri.
Ochi de diavol, chip de înger
De vrei viață, varsă sânge
Inima de trandafir
Bate spartă-n cimitir.
Să ai coastele-ncărcate
Fumegate de păcate
Să te tragă în adâncuri
Să fii-mpărțit de pământuri.
Și apusul să-l mănânci
Noaptea ta să-ți zacă-n stânci.
Verdele de iasomie
Nu-l preface-n perfidie.
Vraja roșie de vampir
Din blestemele împroșcate
Fă semne să te alin
Mușcă-ți colții de mușcate.
Soarbe-ți suflul nevăzut
Și oferă-mi-l pe tavă
Vino spre necunoscut
Lasă-ți trupu-n jos o dată!.
Uită tot răul făcut
Și de-aici nu, nu mai știu
Ea mi-a fost dictată-n somn
Eu doar am primit s-o scriu.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de destin și sacrificiu, împletită cu elemente mistice și o atmosferă întunecată. Versurile sugerează o călătorie spre necunoscut, unde trecutul este lăsat în urmă, iar viitorul este scris de forțe misterioase.