Plutesc în larg pe valuri
Tre’ să desfac detalii
Să-ți povestesc scenarii
Și să le uiți pe drum.
Aici nu sunt acvarii.
Aici sunt canibalii
E scufundat Titanic
Care-a pierit demult!
Știam demult de magii
Și nu știam de margini.
Și căutam în pagini
Ce am găsit acum
Acum că știu, mă agit
Că totu-mi pare tragic
Și nu mai pot să admit
Că-i bine tot ce spun!
Da’ nu mă iau la ceartă
Și sar din piatră-n piatră
Da’ nu văd nicio barcă
Și nici nu m-am pierdut
Nu fabulez, e artă
Tre’ să găsesc o poartă
Un lucru cert e dacă
Știu unde tre’ s-ajung
Și briza bate rece
Fioru-l simt în vene
Și simt pe gât cum trece
Sunt în derivă, bun
De-acum nu mai e vreme
Furtuna lasă semne
Încep să scap de temeri
Da’ ce va fi de-acum?
Și aud un cântec lin
De sublimă eleganță
Tre’ s-ajung cât mai aproape
Și încep să-nnot în apă
Și încep să dau din mâini
Se-aude tot mai frumos
Probabil sunt și rechini
Da’ deja sunt prea curios
Și văd trei sirene-n față
Și din nou mă șterg la pleoape
O corabie destrămată
Și niște stânci blestemate
Totu’ pare atât de vis
Un miraj e Atlantis
Un miracol nedescris
Sau un loc de negăsit
Unde nu e timp deloc
Nu apuc să văd prea multe
C-apoi mă trezesc pe-un mal
La 100 de minute
Sau poate cât mai departe
Oricum, chiar am fost salvat
Am urechile-astupate
De-o sirenă de prin larg
Și-atunci mi-am dat seama de fapt
Ce-i cu cântecul magii
De fapt acel cântec e
Chiar secretul nemuririi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie onirică spre Atlantis, un loc mirific și misterios. Protagonistul, în derivă, este atras de un cântec magic care se dovedește a fi secretul nemuririi, sugerând o căutare a sensului vieții și a eternității.