Nu te-am avut niciodată
Dar într-o seară, mi-am imaginat
Că fac dragoste cu tine.
Tu dezbrăcată, eu dezbrăcat..
Și mi-au trecut prin cap
Expresiile feței tale.
Și eu eram atât de concentrat
Să îți ofer plăcere.
Și înainte m-am gândit că poate
Asta e de condamnat
Iar după m-am gândit
Că-ți place să fii admirată.
Și că te plac, eu nu ți-am spus
Și n-o să-ți spun vreodată
Față de mine, ai niște ani în plus.
Nu cred că ești măritată.
Și vocea ta am reușit să o redau
În mintea mea vulgară
Dacă citești, tu mi-ai văzut
În ochii mei privirea.
A fost atât de intens încât
N-am simțit doar jumate
N-am făcut diferența dintre ce îmi imaginam
Și realitate..
Aproape că puteam să simt
Și să te simt pe tine
Știu că ești mândră de ce-ai făcut
De ce-ai făcut din mine.
La fel ca mine știi s-ascunzi
Ce nu vrei să se vadă
Și te-am văzut la geam atunci
Da’ nu las să se vadă.
Și dacă crezi că am greșit,
Nu m-am putut abține
Ești prea frumoasă și-aș fi vrut
Să fiu pentru tine.
Sau e de vină portul tău
Felul cum mergi sau poate
M-ai obsedat atât de rău
Încât te scriu în noapte.
Și mai mi-am închipuit
Și cum ar fi cu tine
Un timp mai lung, ceva mai mult
Dar nu ai sta cu mine.
Și evident că n-o să-ți spun
De-această poezie
Mi-e frică dar trebuia s-o pun
În versuri și în rime
Sensul versurilor
Piesa explorează fanteziile și obsesiile unui narator față de o persoană pe care o admiră în secret. El își imaginează o relație intimă cu ea, dar recunoaște că aceasta este doar o fantezie și că nu va dezvălui niciodată sentimentele sale.