A fost odată, a fost în noi și nu mai este,
A fost demult, tu erai țara de poveste,
Erai închisă într-un colț de Rai, aveai..
Aveai păduri, aveai și ape și eroi, aveai..
Aveai lumină, libertate, n-aveam bani
Aveam prieteni aproape.. prieteni aveam (aveam prieteni, aveam)
Și am visat și am pus taxe pe vise,
Și ne-am închis în noi cu porțile deschise,
Avem durere, n-avem timp să zâmbim,
Avem o viață, n-avem timp s-o trăim,
Avem de toate și pe toate le vrem,
Avem de toate.. nimic nu avem (nimic nu avem).
(Refren)
I’m a villain, I’m a ranger
I’m the perfect lonely stranger
I will give you all the way
Should I live or should I stay
Unde ești? unde ești.. țara din povești?.
De ce să-mi fie rău ca să îmi fie bine?
De ce nu sunt ca alții, de ce fug de mine?
De ce mi-e frică și m-ascund în trecut, de ce?
De ce nu mai avem, de ce am pierdut, de ce?
De ce îmi spun alții ce-nseamnă român?
De ce să plec? de ce să rămân?.
„Ascultă.. e și țara mea”
(Refren)
De ce să-mi fie rău ca să îmi fie bine?
De ce nu sunt ca alții, de ce fug de mine?
De ce mi-e frică și m-ascund în trecut, de ce?
De ce nu mai avem, de ce am pierdut, de ce?
De ce îmi spun alții ce-nseamnă român?
De ce să plec? de ce să rămân?.
(Refren)
„Tati, vreau o țară din poveste! „
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezamăgire și nostalgie față de o țară idealizată, pierdută în trecut. Versurile reflectă o căutare a identității și un conflict interior între a rămâne și a pleca, subliniind dificultățile și contradicțiile vieții în România contemporană.