Seara se lasă și gânduri mă apasă
Că n-ai să mai vii..
Noapte se-așterne, zăpada se cerne
Și poate-ai să vii..
Poate că luna o să-ți zâmbească să poți pleca,
Poate că mâine te vor aduce fulgii de nea
În calea mea..
Zorii se-arată și tu ești departe
Dar poate-ai să vii..
Ziua se pierde și tu ești departe
Dar poate-ai să vii..
Poate că mâine te vor aduce fulgii de nea,
Poate că vântul o să-ți dea aripi să poți pleca..
Refren
Că mi-e dor, mi-e dor de tine!
Că mi-e dor să pot zâmbi!
Că mi-e dor, mi-e dor de tine,
Spune că vii, spune că vii!.
Seara se lasă și gânduri mă apasă
Dar știu c-ai să vii..
Noapte se-așterne, zăpada se cerne
Dar știu c-ai să vii..
Poate că mâine te vor aduce fulgii de nea,
Poate că vântul o să-ți dea aripi să poți pleca..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană absentă, amplificat de atmosfera melancolică a iernii. Vorbitorul oscilează între speranța reîntoarcerii și tristețea despărțirii, căutând semne în natură.