Zadarnic îl mai caut. Prietenii mei unde-s?
S-a tulburat izvorul vieții. Trandafirul
culoarea și-a pierdut-o. Și unde e zefirul?
Iar câmpul de roze, acum cine răspunde-i?
Căci n-aud viers de păsări. Privighetoarea unde-i?
Și-a ars lăuta Zuhra? Licoarea din podgorii
n-o mai râvnește nimeni? Ah, unde-s băutorii?
Cândva această țară un nume-avea: Cetate
a bunilor prieteni. Azi străzile-s deșarte.
Nu-i nimeni să dezlege divinele mistere.
Nu fi mâhnit, o, Hafiz, și cugetă-n tăcere.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deziluzie. Naratorul deplânge dispariția prietenilor, a bucuriilor simple și a frumuseții din viața sa, idealizând trecutul și simțind un gol imens în prezent.