Voi merge pân’ la capăt pe-un drum menit de stele.
Aș vrea să fiu ca țărna din satul Dragei mele.
Ce crude sunt absența și lunga despărțire!
Vreau să fiu propriu-mi rege! Să n-am de nimeni știre!.
Voi fi printre aceia primiți sub val suav.
Rob am să fiu iubirii și Dragei mele sclav.
Serbat-am până astăzi plăcerea și iubirea
De-acum să fiu eu însumi îmi este fericirea.
Un visător și-un leneș m-a zămislit Destinul.
De astăzi vreau ca fapta să-mi fie-n veci stăpânul.
Și poate astfel, Hafiz, cereasca îndurare
îți va fi ghid pe-ngusta a zilelor cărare.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie personală spre autodescoperire și acceptare. Vorbitorul își exprimă dorința de a fi stăpân pe propriul destin, renunțând la plăcerile trecute în favoarea unei vieți trăite prin fapte și asumare.