Tu poți s-aprinzi pe chipuri văpaia bucuriei,
dar asta nu înseamnă că inimi stăpânești.
Tu poți din scoarță-n scoarță cărți multe să citești,
dar nu ai prin acesta știința-Alexăndriei.
În sferele înalte poți să te semețești,
dar să n-ai măreția și-nsemnele regești.
Iubirea e-un maestru subtil la infinit.
Chiar dacă ți-ai ras tigva, derviș n-ai devenit.
În tine-i bucuri-ami, frumoaso-n toate cele.
Eu sunt bijutierul cunoscător de perle.
Uitasem grea poruncă, și-iată-acuma sânger :
Oprită-i pentru oameni iubirea unui înger.
Prin frumusețea-i, Draga-mi regină-i între toate.
O, dacă-ar ști-n iubire să facă și dreptate!.
A fi om bun înseamnă să ții ce ai promis.
De ți-ai călcat cuvântul, tiran ești și dezis.
De ai și tu un suflet ce știe ca să cânte,
simți-vei de ce Hafiz pe-aleși poate să-ncânte.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii și a condiției umane, subliniind importanța moralității și a respectării promisiunilor. Vorbește despre frumusețe, dar și despre dreptate, sugerând că adevărata valoare constă în echilibrul dintre ele.
