Sărutul tău cel dulce e tot ce-mi pot dori.
Fără speranța asta nici n-aș putea trăi.
Mi-e inima pierdută în noaptea parfumată
a părului tău negru. Ce soartă mi-ar fi dată
dacă a mea iubire m-ar părăsi deodată?
Pe buzele iubitei venit-a într-o zi
umilu-mi nume. – Întrânsul atunci se împlini
întrega bucurie a lumii și a vieții.
A soarelui lumină se răsfrânge pe pereții
cămării mele chipul suav al preafrumoasei
și tot el strălucește în umbrele terasei.
Mi-e buza ta paharnic. Mă arde vinul ei.
Dar vreau să-l beau. Mai toarnă-mi! Străin sunt printre cei
ce-au învățat știința perfectă-a dragostei.
Mi-a spus iubita: ”Lasă-ți viața-n mâna mea
și liniștea afla-vei”. Dar nu a fost așa.
Eu viața mea ți-am dat-o – tu mi-ai luat liniștea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă pentru sărutul persoanei iubite și dependența de această iubire. Totuși, dezvăluie și o dezamăgire amară, deoarece promisiunea liniștii oferite de iubită nu s-a împlinit, ci a adus mai multă tulburare.