În zori mi-aduse briza mireasma și-amintirea
copilăriei sfinte, și-astfel și lecuirea.
durerilor din suflet, ca un balsam suprem.
Nu admira atâta regală roză. Gem
deja pe jos petale de vânt împrăștiate.
Să-nchidem cartea neagră a celor îndurate,
sorbind în amintirea lui Hatim Tai. Curate,
culorile-i de purpur le-a pus pe roze vinul,
iar parfumatul suflet și har, le-a dat Divinul.
Pe iarbă-n parc așază catifelate perne.
Stând drept, precum stau sclavii, un chiparos așterne
anume pentru tine covor fără de preț,
– albastră-i umbră. – Un flaut așteaptă. Cântăreții
voioșii îți cântă-n juru-ți unind duioase graiuri
de harfe și lăute, de lire și de naiuri.
Al tău renume, Hafiz, de geniu vrăjitor,
e în Egipt și China pe buza tuturor.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri plăcute din copilărie, aduse de mireasma dimineții, oferind alinare sufletului. Natura și divinitatea sunt surse de inspirație și vindecare, iar amintirea unor figuri legendare adaugă o notă de noblețe și înțelepciune.