Din Paradis o briză mă află prin grădini
Că-s fericit cu Draga-mi și c-un ulcior de vin.
Un rege, cerșetorul de ce să nu se creadă,
Sub cer brodat de nouri și-n liberă livadă?.
Povești din Rai și stele câmpia-o să-ți îngâne.
Nu da ziua de astăzi pe-amăgitorul mâine!.
Aripi să-ți dea vinul, căci lumea e-un pustiu.
La urmă, lut de oale va fi tot ce-a fost viu..
Cuvinte de ocară nu scriți lângă ”Hafiz”.
Nu poți să știi Destinul pe fruntea lui ce-a scris.
Tu, cel ce treci, mormântul lui Hafiz nu-l huli.
Deși plin de păcate, în cer el poate fi.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra bucuriei simple a vieții, a fericirii găsite în natură și în compania celor dragi, subliniind efemeritatea existenței și importanța trăirii prezentului. Se menționează și acceptarea destinului, indiferent de aparențe.