Aflați: iubesc iubirea, prieteni, și nu-mi pasă
de-mi spuneți că iubita e sau nu credincioasă.
Să sufăr vreau. Egal mi-e de ești sau nu cu mine.
Dacă nu-mi aflu viață pe buzele-ți carmine,
ce pot să fac cu viața, iubito, fără tine?
Când Dragostea mă face să mor, n-am nici o frică
de sabia ce-asupră-mi sultanul o ridică.
Gol și sărac de-a pururi, nu mă ademenesc,
nici aur, nici palate și nici veșmânt regesc.
A gândurilor Meccă sunt ochii tăi cei dragi
și inima-mi nici știe un alt pelerinaj.
O, dacă-ai vrea cu mine în lume doar să fii,
la ce-aș râvni Edenul cu îngerii-argintii?
Celui pribeag pe drumul Iubirii, în credință,
nu-i pasă de mâhnire și nici de suferință.
Nu-ncercă lecuire și nici nu are căință.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o pasiune intensă și un devotament absolut față de iubire, până la sacrificiu. Vorbitorul nu se teme de suferință sau moarte, considerând iubirea mai presus de orice bogăție sau confort material. Ochii persoanei iubite sunt văzuți ca un loc sacru, iar prezența ei este mai importantă decât orice paradis.