Haarp Cord – Un Singur Gând

DRAGONU’:
Vreau o Românie plină cu flori,
Cu icoane în școli și monarhi lucrători,
Cu mănăstiri ca niște trandafiri,
Din fir crește safir, miroase a mir.
Sângele vărsat de martiri, de mucenici
Nu se uită în timp,
Dimpotrivă, ei simt,
Mai aproape fiind de poporul român.
Valeriu Gafencu, model și exemplu,
Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau
Fiul Andrei și cu nevasta,
Arsenie Papacioc, Renaștere,
Bobotează, Crăciun, Paștele
Sfânta Parascheva, moaștele,
Lume multă, recunoaștere,
A doua naștere prin cunoaștere,
Trec prin țară prin toate orașele.
E o Românie cu credință puternică, mare,
Devastată, controlată prin televizoare,
Manipulată, oprimată, călcată-n picioare
De masonerie, clasa conducătoare.

REFREN (x2) :
Da’ până când,
(Până când?)
Cântând,
(Cântând)
Vor ieși strigând:
„România, plâng! „
Într-un singur gând
Sunt generații la rând!
Tre’ să mă crezi pe cuvânt,
Aici pământul e sfânt!
PRRRRA!

CEDRY2K:
Privim cerul așteptând artificiile,
Dar cerul ne privește așteptând sacrificiile.
Să-nvingem fricile, viciile,
Unii-s ca furnicile,
Când inamicii le sapă edificiile.
Mie-mi trebuie Scriptura,
Nicidecum reguli noi,
C-aproape reușisem să mă tâmpeasc cu Freud.
Și cu toate că mi-ați făcut sufletu’ sloi,
Caut puterea să mă rog la Domnu’ pentru voi!
Că tot ce mă guvernează: viciul, minciuna,
Nu-mi mai pot satisface capriciul niciuna
Și-am văzut numa’ o rază, da’ nu-s chitros,
Tre’ să fim cu toții câștigați într-un Hristos.
Și lumea vrea să vadă minunea ca să creadă
Da’ până vezi Lumina îți tre’ credință oarbă
Sau ești orbit de har, ba?
Că ura-ți face sângele să fiarbă,
Lasă îngerii s-o soarbă!

REFREN (x2) :
Da’ până când,
(Până când?)
Cântând,
(Cântând)
Vor ieși strigând:
„România, plâng! „
Într-un singur gând
Sunt generații la rând!
Tre’ să mă crezi pe cuvânt,
Aici pământul e sfânt!

CARBON:
E-o țară binecuvântată,
Suntem buni de gazde,
Sub evantai de raze
Țăranii trudesc pe brazde,
Legați de pământ prin legământ
Rugăciunea în gând,
Mulțumind celui de sus
De la răsărit la apus.
Fericirea sta în simplitate,
Nu în bună-stare,
Îi vezi cu fețele zâmbitoare,
Te primesc cu pâine și sare.
Uniți sub tricolor prin credință
Indiferent de condiții
Să ducă mai departe valori spirituale, tradiții
E tot ce contează, inima poeților încă vibrează,
Când alții ne-alterează identitatea,
Sfinții veghează
Să ținem trează conștiința
Acestui neam de creștini,
Să prețuim ce-i al nostru,
Să știm să ne ferim de declin,
Că demonii stăpânirii
Destramă familii, hora unirii
Și-ți promit batjocoritor
Catedrala Mântuirii.
Totuși, în ciuda umilirii și patimirii,
Încă vad sclipiri în ochii românilor
Ce scriu jurnalul fericirii!

REFREN (x2) :
Da’ până când,
(Până când?)
Cântând,
(Cântând)
Vor ieși strigând:
„România, plâng! „
Într-un singur gând
Sunt generații la rând!
Tre’ să mă crezi pe cuvânt,
Aici pământul e sfânt!
PRRRRAAA!