Înainte ca gălbenușurile verzui să se veștejească –
găinile clocesc o toamnă timpurie –
acum imediat, înainte ca tocilarul
să probeze luna cu degetul bătătorit,
vara mai atârnă în trei fire,
gerul închide un medalion,
înainte ca podoabele, rude cu ploaia să plece,
înainte ca gâturile goale, doar pe jumătate înțelese de ceață,
înainte ca pompierii să stingă ochiul boului,
și păianjenii să cadă în sticle
ca să scape de curent,
înainte ca să ne deghizăm,
să ne-nfășurăm în ieftine romane,
haide să mai rupem fasole verde.
Cu pere galbene, un cuișor,
cu carne de miel haide fasolea verde,
cu negru cuișor și pere galbene,
așa vrem noi să mâncăm fasolea verde,
cu carne de miel cuișor și cu pere.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, surprinzând ultimele momente ale verii înainte de venirea toamnei. Este o celebrare a simplității și a bucuriilor vieții, centrată în jurul imaginii recoltei și a preparării hranei.