Jager:
E 11:30 afară, luna bate pe mașinile parcate una lângă alta
Pe asfalt a căzut zăpadă,
cât să nu lase uscat…
Îmi fac curaj să mă ridic din pat,
Îmi strâng șireturile, îmi iau șapca și-am plecat!
E drumu’ lung, clădiri după clădiri,
Ușor pe bulevard se scurg și km după km…
Îmi trec la rând prin minte, se succed repede gând după gând…
Mă uit pe geam: totu-i perfect, și realizez c-o să ajung curând
Simt fruntea lipită de sticlă, și mâinile le țin la tâmplă
Pentru o secundă
Încerc să-mi amintesc ce mă frământă…
O voce-n difuzor anunță că urmează stația Obor
Metrou’ se oprește și cobor…
Ascultătorilor care au pariat pe un final deosebit:
Îmi pare rău că le-am răpit din timp…
Da’ n-am să le servesc nimic!
Niciun mister…
Gândește-te, doar dacă tu la fel ca mine, azi la fel ca ieri
Ai mers de nicăieri spre nicăieri
Și te întorci mereu de unde pleci
Fără să obosești și continui mereu să speri….
Refren (Sifu) :
De nicăieri spre nicăieri, și înapoi…
Unde-ai fost azi, ai fost și ieri, și joi…
De nicăieri până nicăieri, și înapoi….
De nicăieri spre nicăieri, și înapoi…
Ca un călător prin timp, cu ochii goi…
Mergi de nicăieri până nicăieri, și înapoi….
Sifu:
Ora 6:40, aproape ajuns acasă
Cobor la 1 Decembrie, și urc la suprafață…
Drum familiar, însă aproape la fel de-anost
Trebuie spațiu printre blocuri ca s-ajung la adăpost-
u’ casei mele! Descui ușa, încui ușa, mă descalț
Bag un duș, mă schimb de haine, bag ceva la maț…
Apoi desfac o băutură de hamei,
Intru pe mail:
Primesc un beat, îi dau play
Scriu un vers, două, trei!
Mă gândesc să i le arăt lui Jager,
Însă-mi dau seama repede că n-o să fac din asta niciodată șlagăr…
Torn un pahar de vin
Mă uit pe geam afară: e senin!
Se văd stelele, că e ora 10…
Mă-ngrijorează timpu’ ăsta cât de rapid trece…
Mi-amintesc că eram copil, aveam pe pat un cățeluș de pluș
Apoi carte de povești, apoi filme cu Jasmin Rouge…
Nu știu când am crescut, nu mi-am dat seama
Când am început să-mi iau barba cu lama…
Parcă ieri eram la mama acasă, și-mi dădea pâine cu ramă
Și ascultam 2Pac pe DAT…
Acum constat
Că anii au trecut, și-acum mă uit la 2Pac hologramă!.
Jager:
Tic după tac, timpu’ trece…
Câteodată merge
Câteodată aleargă…
Numa’ n-o să-l las să se piardă…
Da’ nu știu cum s-o fac, fără să-l fac să meargă!.
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi prins într-o rutină monotonă, mergând dintr-un punct în altul fără un scop clar. Artiștii reflectă asupra trecerii timpului și asupra modului în care viața se transformă, aducând un sentiment de melancolie și introspecție.