Mă plec sub Semnul Toamnei l-al cărui Șef mă-nchin
Iubesc doar fructe coapte, nu flori care-au căzut
Săruturile tandre azi le regret din plin
Precum își plânge-amarul în vânt un nuc bătut.
O! Toamna mea eternă, sezonul meu mental
Amantele-altor vremuri te-acoperă ușor
Soție mi-este umbra, urmăritor fatal
Hulubi în astă seară își iau ultimul zbor
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și melancolie, folosind metafore legate de toamnă pentru a descrie o pierdere sentimentală. Naratorul se află într-o stare de introspecție, reflectând asupra trecutului și asupra iubirilor pierdute.