Lui Florin Rotaru.
Ori de câte ori
Vedea un pom înflorit,
Ostașul acela
Se închina cucernic
Frumuseții lui albe,
Rugându-se și cerându-i
iertare c-a tras în oameni.
„Poate că este
Chiar Dumnezeu
Coborât pe pământ,
Îți zicea,
Dar nici el chiar
Nu poate opri
Furia umană”.
Soldatul acela
Va ajunge poet
Dacă nu va muri.
Sau va avea mulți copii.
Pentru că totuna este:
Să vezi lumea poetic, ori
Să crești mulți copii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra impactului războiului asupra umanității și asupra căutării iertării și a sensului vieții în mijlocul distrugerii. Un soldat, confruntat cu frumusețea naturii, își exprimă regretul pentru violența comisă și contemplă posibilitatea de a găsi salvarea în poezie sau în crearea unei noi vieți.