Lui Andrei Strâmbeanu.
Orice lumină
De astrul ei
Este legată.
Vin alte raze,
Mai tinere, din urmă,
Pe care nu le cunoaștem.
La arderea lor
Încălzi-ne-vom sufletul!.
De sângele mumei,
De inima ei,
Este legat
Orice cuvânt
Pe care-l rostim.
Vin
Alte-nțelesuri din urmă,
Mai clare, mai calde,
Mai neînfricate.
La flacăra lor
Încălzi-ne-vom cugetul!.
Fără de viață
Se duce Prutul la vale.
Deasupra lui,
Ca deasupra unui mort,
Plâng ochii noștri.
Alt Prut
Vine din urmă;
Tinere și limpezi
Și pline de numele nostru,
Auzit de la strămoși,
Aleargă undele sale.
Apa lui o vom bea
Ca pe apa fântânii!.
Vii tu, vii tu –
Cea pe care
De mult
O aștept,
A mea
Până-n străfundul
Carpaților!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o așteptare profundă și nostalgică a unei persoane sau a unei idei, simbolizată prin imagini puternice ale naturii și ale identității naționale. Vorbitorul își pune speranța într-un viitor mai bun, legat de trecut și de valorile fundamentale.