Grigore Vieru – Transnistria 1992

*Lui Petru Soltan*.
Albine cu aripi
Pârjolite de foc,
Căzute ca gloanțele pe jos
Sălbăticește mierea
În floarea salcâmului.
Brațe retezate
Zbătându-se prin iarba
Înroșită de sânge.
Sălbăticește lacrima
În ochii bărbaților.
Pe celălalt mal
Caracatița roșiei stele
Încolăcind și prag, și litera
Și leagăn.
Sălbăticește drumul
Spre casa măicuței.

Sensul versurilor

Piesa evocă ororile și pierderile suferite în timpul conflictului din Transnistria din 1992. Versurile descriu imagini puternice ale violenței și ale impactului acesteia asupra oamenilor și asupra locurilor familiare, subliniind durerea și nostalgia pentru vremurile pașnice.

Lasă un comentariu