Grigore Vieru – Transnistria 1992

*Lui Petru Soltan*.Albine cu aripiPârjolite de foc,Căzute ca gloanțele pe josSălbăticește miereaÎn floarea salcâmului.Brațe retezateZbătându-se prin iarbaÎnroșită de sânge.Sălbăticește lacrimaÎn ochii bărbaților.Pe celălalt malCaracatița roșiei steleÎncolăcind și prag, și literaȘi leagăn.Sălbăticește drumulSpre casa măicuței.

Krinescu – 1992… Războiul…

Se strânge inima ca miezul de gutuieȘi lacrimile fața mi-o îneacă,Când văd durerea-n ochii voștri amăruie,Când văd că tinerii la moarte pleacă.Cu stropii reci de ploaie stau la vorbă,Pe razele de soare le întreb:„Câți tineri v-or pleca și fără urmă,V-om pierde ochii lor și zâmbetul superb?”.Le fie veșnic amintirea înflorităȘi somnul dulce să le fie … Citește mai mult