Nu mă striga pe nume,
că se întorc către tine
toți bărbații din lume.
Strigă-mă
cu sângele tău năvălit în obraji.
Cu o rază de soare,
Strigă-mă
cu o lacrimă,
cu o floare.
Strigă-mă
cu tăcerea
vreunui apropiat hău.
Sau, dacă nu aud,
strigă-mă
cu numele tău.
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința profundă de a fi chemat și cunoscut într-un mod intim și personal. Nu este suficientă o simplă menționare a numelui, ci o chemare care vine din interior, din emoții puternice și vulnerabilitate. Este o pledoarie pentru o conexiune autentică și profundă.