Peste dealul de aramă
curge soare-n asfințit.
„Odihnește-te, mama” –
pot rosti, în sfârșit.
Mai trăiește la mine,
sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-ma-voi mult.
Ea se șterge cu mâna
de sudoare și mit,
acoperind cu țărâna
chipul ei ostenit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința și admirația față de o mamă care muncește din greu. Vorbitorul își dorește ca mama să se odihnească și promite să-i fie recunoscător pentru totdeauna.