Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei ființă
Și-a ei rodnică țărână
Ce-a născut în suferință
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi și magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
Sensul versurilor
Piesa celebrează limba română ca element fundamental al identității naționale și al legăturii cu trecutul dacic. Ea subliniază rolul limbii în definirea patriei și în păstrarea tezaurului cultural.