– Izvorașe, izvoraș,
Luri-luri, luri-la,
Spune din ce cânți așa,
Luri-luri, luri-la?
– Am de-argint un fluieraș,
Luri-luri, luri-la!
– Izvoraș-izvoraș,
Luri-luri, luri-la:
Dă-mi mie cel fluieraș,
Luri-luri, luri-la!
– Eu ți-aș da cel fluieraș,
Luri-luri, luri-la,
Dar când iese prima stea,
Luri-luri, luri-la,
Tu adormi, măi copilaș,
Luri-luri, luri-la.
Și atunci până în zori,
Luri-luri, luri-la,
Din el cine va cânta,
Luri-luri, luri-la,
Pentru gâze, pentru flori,
Luri-la, luri-la?
Sensul versurilor
Un izvor împărtășește secretul cântecului său, legat de un fluieraș magic. Refuză să-l dea unui copil, deoarece acesta ar adormi, iar muzica nu ar mai ajunge la flori și gâze.