Ferice de tine, cartofule –
de întregul pământ
ești îmbrățișat!.
Ferice de tine, mărule –
de aerul întreg
tu ești înconjurat!.
Se mulțumește omul
cu o bucată de pământ,
dar o bucată de cer
cum să-ți ajungă?!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra abundenței naturii și asupra modului în care omul, deși limitat în posesii materiale, aspiră la infinit. Se sugerează o comparație între satisfacția simplă a plantelor și dorința umană de mai mult.