– În părul tău, măicuță,
Un fir de ce-a-nălbit?
– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.
– Bunica e mai albă.
Îi sunt mai drag? De ce?
– Mai mulți copii ea are,
De-aceea albă e.
Dar tușa? Și mai albă-i!
Copii doar n-are ea.
De aceea-i și mai albă,
Că-i tare singurea.
Sensul versurilor
Piesa explorează inocența copilăriei prin întrebările unui copil despre firele albe din părul femeilor din familia sa, descoperind astfel teme precum dorul, grija și singurătatea.