Ce vină secera are?!
Țin minte cum, demult,
Mama, ca pe-un copil,
În bucăți vechi de pânză
Cu dragoste o învelea.
Nu dânșii, nu ei, noi
Cu ea spre țărani
Ne plecam!
Ce vină are ciocanul?!
Țin minte cum, demult,
Tata, ca unui câine bătrân,
O căsuță de lemn i-a făcut.
Nu dânșii, nu ei, noi
Fierul cu el am bătut!
Ce vină au stelele
Deasupra noastră arzând,
Stelele care
În ochii îndrăgostiților
Se oglindesc?!
Nu dânșii, nu ei, Domnul
Le-a semănat pe cer!
Ce vină au hainele noastre
Încărcate de malul fântânii
Pe care afară îl aruncăm?!
Sensul versurilor
Piesa pune întrebări despre vinovăția unor obiecte sau elemente neînsuflețite, sugerând că acestea sunt doar instrumente sau părți ale unui întreg și nu pot fi considerate responsabile pentru acțiunile sau evenimentele în care sunt implicate. Se reflectă asupra ideii de responsabilitate și asupra modului în care atribuim vina.