Grigore Gherman – Miere Dulce-i

Trece luna peste șură,
Ieși, mândruță, și-mi dă gura.
Din Siret, până la Prut,
Ca tine n-am mai găsit.
Miere dulce-i dragostea,
Dacă o guști, ai tot gusta.
Miere dulce-i dragostea,
Gura mândrei-i ca mierea.
Puiut, sprâncenele tale
Mi-s așternute pe cale.
Tu le urci, tu le cobori
Și pe mine mă omori.
Miere dulce-i dragostea,
Dacă o guști, ai tot gusta.
Miere dulce-i dragostea,
Gura mândrei-i ca mierea.
De-ar fi mândra cât o floare,
Aș purta-o-n cingătoare.
Și de-ar fi floare de prun,
Aș purta-o numa-n sân.
Miere dulce-i dragostea,
Dacă o guști, ai tot gusta.
Miere dulce-i dragostea,
Gura mândrei-i ca mierea.
Cine-n lume nu iubește,
La ce boală mai trăiește?
Cine-n lume n-o iubit –
E-o frunză bătută-n vânt.