Mariei Cantacuzino.
În albumul dumitale,
Doamna mea, dorind a scrie,
Nu putui găsi culoare
Nici omagiuri a descrie
Frumusețea-ncântătoare,
Grațiile zâmbitoare.
Acel sirit cultivat,
Ce adesea-n convorbire
M-a pătruns de mulțumire
Și-n Edem m-a transportat.
P-al tău nobil, bun consoarte
Îl iubesc ca pe un frate.
Căci amic bun l-am aflat:
Și la amândoi unire
Vă urez și fericire
Trăi plăcut și-ndelungat.
Sensul versurilor
The poem expresses deep admiration and gratitude towards Marie Cantacuzino and her husband. The speaker cherishes their friendship and wishes them a long and happy life together, highlighting the joy and contentment he finds in their company.