Ne-am pierdut din nou
Am condus până la fundul unui drum
Și un om roșiatic
Ne-a învățat să facem ce ni se spune
Și în a 23-a noapte
Lucrurile nu-s rele, dar nici corecte.
Cădem sau zburăm?
Cădem sau zburăm?
Trăim sau murim?
Cred că nu vom ști niciodată.
Aerul e atât de greu
Ar putea să înece un fluture
Dacă ar zbura prea sus
Și am sentimentul
Că șoferul de pe tir nu e sfios
Pentru că se uită la mine, dar oriunde, numai la ochii mei nu
Și în a 35-a dimineață
Lucrurile nu-s rele, dar nici corecte.
Cădem sau zburăm?
Cădem sau zburăm?
Trăim sau murim?
Cred că nu vom ști niciodată.
Câteodată e greu să spui
Dacă e o viață în spatele unui cântec
Dar știu că mâine
Ziua de azi nu va părea atât de lungă
Pentru că în a 42-a noapte
Camera era întunecoasă, dar scena luminoasă.
Cădem sau zburăm?
Cădem sau zburăm?
Trăim sau murim?
Pentru că, amicul meu, va trece și asta
Așa că tratează fiecare spectacol ca pe ultimul
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea vieții și dificultatea de a distinge între succes și eșec, viață și moarte. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra importanței de a trăi fiecare moment la maximum, deoarece și momentele dificile vor trece.