Doar noaptea-mi e prietenă.
Mereu voi putea petrece cu ea
Clipă de clipă, nu ore vane;
Un timp căruia bătaia inimii i-o dau
Cu recunoștință, fără durere.
Mi se întâmplă când simt,
Cât iar începe să se desprindă din umbre,
Speranța neclintită
Cum din mine alt foc scoate
Și în tăcere înapoiază,
Cu gesturile tale pământești
Așa iubite că nemuritoare păreau,
Lumina.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și speranță, găsind consolare în singurătatea nopții și reamintindu-și de o iubire trecută care aduce lumină în întuneric. Vorbește despre recunoștință și acceptare, chiar și în absența persoanei iubite.