Legende din „Sentimento del Tempo”.
Și când inima c-o ultimă bătaie
Va face să cadă al umbrei zid,
Să mă conduci, Mamă, până la Domnul,
Așa cum odinioară mâna-mi dădeai.
Și-n genunchi, hotărâtă vei fi, statuie, înaintea Celui Etern,
Așa cum deja te vedea
Pe când mai erai încă-n viață.
Înălța-vei tremurând bătrânele-ți brațe
Exact ca atunci când sufletul ți-ai dat
Spunând: Dumnezeul meu, iată-mă!.
Și numai după ce mă va fi iertat
Îți va veni dorul să mă privești.
Îți vei aduce-aminte c-atât m-ai așteptat,
Și în priviri vei avea un suspin fugar.
1930
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată mamei, cerându-i să mijlocească pentru iertarea fiului în fața lui Dumnezeu. Exprimă legătura profundă dintre mamă și fiu, credință și speranța în iertare.