Uneori sângele tău îngheață ca luna
în noaptea fără sfârșit, sângele tău
răspândirea aripilor sale albe
rocile negre, formele de copaci și case,
cu puțină lumină din anii copilăriei noastre.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra amintirilor din copilărie și a trecerii timpului. Imaginile lunii și ale nopții fără sfârșit sugerează o atmosferă introspectivă și contemplativă.