Pe țărmul nevăzut al mării,
albi ca porumbeii,
am suferit la amiază de sete,
dar apa era sărată.
Pe nisipul auriu
i-am scris numele,
dar a venit briza mării
și literele au dispărut.
Cu ce spirit, cu ce inimă,
cu ce patimă sau dorință
ne-am trăit viața? O rătăcire!
Căci noi ne-am ales viața.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de regret și deziluzie față de alegerile făcute în viață. Amintirile sunt estompate de trecerea timpului, iar eforturile de a păstra amintiri sau sentimente se dovedesc zadarnice.